6 lucruri uimitoare despre pisici

Natura a înzestrat pisicile cu mijloace de comunicare diferite și subtile, care le permit să detecteze prezența sau starea afectivă a altor pisici sau animale.
Pisicile au darul de a „ghici”când este momentul să se apropie sau nu de alte animale.
Când o pisica nu dorește sau nu poate evita o întâlnire cu o altă felină, ea adoptă tot felul de strategii de comunicare menite să avertizeze și să intimideze.

Vede numai ce vrea
Vederea pisicilor este foarte dezvoltată și de aceea sunt extrem de sensibile la diferențele de lumină, precum și la tot ceea ce înseamnă mișcare. Pisica are un câmp vizual de 187 de grade (față de 125 de grade la om) și poate depista mișcarea unui șoarece de la o distanță de 144 m. Culoarea nu este un element important pentru pisici, albastrul și verdele fiind singurele culori pe care le pot distinge clar.
Contrar a ceea ce se crede, pisicile nu pot vedea dacă este întuneric beznă. Totuși, în comparație cu oamenii, ele au nevoie de o lumina de șase ori mai slabă pentru a distinge clar un obiect. Dar, în ciuda vederii sale de invidiat, pisica nu-și dă osteneala să privească ceva atâta timp cât nu este interesată: vede doar ce are chef să vadă!

Are ureche muzicală
Se spune că pisica are ureche muzicală, auzul ei fiind foarte sensibil, mai ales la frecvențe înalte. Pavilionul fiecărei urechi poate pivota în mod independent, localizând astfel originea unui zgomot și distanța de la care acesta provine.

Nu e bun degustător
Spre deosebire de om, pisica are simțul gustului mai slab dezvoltat, având doar 2000 de papile gustative față de 9000 la om.

Emoțiile pisicii trec prin miros
Pisica au mirosul de 40 de ori mai dezvoltat decât omul, acest simț ajutând felina să-și delimiteze teritoriul. Dar mirosul joacă un rol vital deoarece pisica poate verifica astfel dacă hrana sa este alterată sau otrăvită. O modalitate excelentă de informare asupra mediului înconjurato ro furnizează mustățile care le ajută să distingă obiectele datorită diferențelor de căldură și a variațiilor de presiune a aerului. Mustățile permit pisicilor să evite obstacolele în întuneric total, dar și să simtă dimensiunile spațiului pe care îl traversează.

Marcarea teritoriului
Animalele își marchează în mod frecvent teritoriul prin urină, dejecții sau alte secreții specifice, cu scopul de a comunica sau de a alunga un eventual dușman. Acest lucru este specific tuturor felinelor, însă la pisică, prin marcarea teritoriului mai ales cu urină, ea nu face decât sa-și determine semenii să aibă un comportament identic.

Comunicare cu zgârieturi
O altă modalitate de comunicare în cazul pisicilor este zgâriatul obiectelor sau chiar a stăpânului.
Conform expertei în feline Arden Moore, când o pisică muşcă şi zgârie persoana care o mângâie încearcă, de fapt, să spună „încetează să mă mângâi sau te voi răni şi mai tare”.

Pisicile sunt fini observatori ai comportamentului celor din jur, dar în același timp permit celorlalți să vadă ceea ce simt ele, fie în mod direct, fie lăsând anumite indicii, care constituie într-un fel sau altul o modalitate de comunicare.